Managementul schimbării organizaţionale

6.00

INTRODUCERE.. 0

CAPITOLUL 1: CONCEPTUL DE SCHIMBARE ORGANIZAŢIONALĂ.. 2

1.1. Conceptul de schimbare. 2

1.2. Necesitatea schimbării 2

1.3.Conceptul de schimbare organizaţională şi management al schimbării organizaţionale. 5

1.4. Metode de abordare a schimbării în organizaţii 13

1.4.1. Schimbare reactivă şi schimbare proactivă. 13

1.4.2. Schimbarea neplanificată. 14

1.4.3. Schimbarea planificată. 15

1.4.4. Schimbarea impusă. 16

1.4.5. Schimbarea participativă. 16

1.4.6. Schimbarea negociată. 17

CAPITOLUL 2: MANAGEMENTUL SCHIMBĂRII ORGANIZAŢIONALE.. 18

2.1. Noțiuni privind managementul schimbării 18

2.2. Etapele procesului de schimbare. 21

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ – SCHIMBAREA CULTURII ORGANIZAŢIONALE ÎN CADRUL SPITALULUI MUNICIPAL URZICENI. 29

3.1. Prezentarea unității sanitare ,, Spitalul Municipal Urziceni”. 29

3.1.1.Obiectul de activitate. 29

3.1.2.Misiunea organizaţiei 30

3.1.3. Structura unității 31

3.2.Influenţa culturii asupra performanţelor organizaţionale ale Spitalului Municipal Urziceni 32

3.3. Metodologia cercetării 36

3.4. Instrumentele de cercetare folosite. 36

3.5. Analiza rezultatelor 38

3.6. Modalităţi de manifestare a culturii organizaţionale. 43

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI. 50

BIBLIOGRAFIE.. 52

ANEXE.. 55

 

Descriere

Managementul schimbării organizaţionale reprezintă  procesul  prin  care  se ajută organizaţiile să introducă schimbarea. Pornind de la faptul că în orice organizaţie fondul uman este de importanţă capitală, managementul schimbării este strâns legat de managementul resurselor umane sub aspectul a cel puţin trei concepte de bază: cunoaşterea noilor tendinţe în evoluţia organizaţiilor, cererea pentru competenţe şi calificări adecvate; cum trebuie realizat managementul schimbării.

Ne-am propus să studiem în această lucrare importanţa managementul schimbării organizaţionale, forţele interne şi externe ale schimbării organizaţionale, precum şi variabilele implicate în schimbarea organizaţională. Prezenţa schimbării într-o organizaţie nu este privită ca un proces negativ, ci reprezintă un element de continuitate, un mijloc de evoluţie inevitabil şi pozitiv care conduce la adaptarea organizaţiei la realitatea prezentă şi viitoare asigurându-i succesul activităţii.

Problemele managementului schimbării organizaţionale sunt foarte actuale ţinând cont de realităţile economice în care ne aflăm. Insuşi prin schimbarea sistemului într-unul capitalist, agenţii economici sunt supuşi unor continue presiuni la care trebuie să se adapteze prin schimbări manageriale.

Chiar dacă organizaţia nu trece în prezent prin schimbări majore, cum ar fi restructurarea ele sunt inevitabile pe viitor în opinia angajaţilor iar nesiguranţa generează tensiuni şi speranţe. Ceea ce cred angajaţii sau mai degrabă cea ce speră de la o posibilă shimbare, este creşterea eficienţei economice a organizaţiei care să grăbească şi să amelioreze schimbarea.

Un manager care exclude interesele angajaţilor din procesul de schimbare are şanse să degenereze într-un conflict. Organizaţiile mari, de regulă, se schimbă semnificativ doar atunci când sunt întrunite anumite precondiţii: în primul rând, trebui să existe enorme presiuni externe, în al doilea rând, în interiorul lor trebuie să se afle oameni puternic nemulţumiti de ordinea existentă.

Managerul (directorul general) al unei firme trebuie să fie un as al ,,schimbării” asigurându-se că procesul de reproiectare începe de sus in jos (top-down)şi că toţi angajaţii sunt conştienti că managementul doreşte să se implice activ în realizarea acestuia.

Pentru alte lucrari de licenta accesati sectiunea Lucrari de diploma – ReferateOnline.ro