Declarațiile suspectului sau ale inculpatului

5.00

Declaraţiile suspectului sau ale inculpatului sunt primele mijloace de probă menţionate de lege.

În trecut, mărturisirea era considerată regina probelor şi se încerca obţinerea ei prin orice mijloace, chiar şi prin tortură.

În prezent, Codul de procedură penală interzice în mod categoric obţinerea declaraţiilor de la învinuit sau inculpat în mod forţat.

Declaraţiile suspectului/inculpatului chiar nesincere, constituie modalităţi de exercitare a dreptului de apărare a acestuia şi cuprind aspecte cu importanţă incontestabilă în soluţionarea procesului penal.[1]

[1] Volonciu Nicolae et. al.,  Codul de procedură penală comentat ediția a 3-a, revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, 2017, p. 158

Descriere

Declarațiile suspectului sau ale inculpatului. Cunoaşterea probelor impune efectuarea de activităţi judiciare care sunt necesare pentru a obţine mijloacele de probă. Conceptul judiciar care are legătură cu probele, procedeele probatorii şi mijloacele de probă este probaţiunea, aceasta constă în activitatea prin care sunt utilizate procedeele probatorii pentru a putea să stabilească existenţa infracţiunii.

Probaţiunea reprezintă activitatea juridică care este constituită din acte procedurale şi acte procedurale dispuse de organele judiciare fiind implicate părţile şi subiecţii procesuali principali, prin care se urmăreşte să se stabilească elementele de fapt care pot duce la aflarea adevărului.[1]

Mai multe referate gasiti in sectiunea Referate – ReferateOnline.ro