Identitate și identitate culturală

5.00

Abordarea identităţii culturale din punct de vedere teoretic a condus la apariţia unei literaturi de specialitate variate și foarte bogate. Păstrarea interesului cercetării doar la nivelul abstract de interpretare a datelor ne orientează, inevitabil, spre orizontul înşelător al aprecierilor speculative.

O examinare a preocupărilor teoretice din punctul de vedere al interesului practic ne arată că e foarte greu să înţelegem în mod concret ce este o „identitate culturală”.

Ambiguităţile metodologice nu pot fi ocolite şi nici dificultăţile de operaţionalizare a conceptelor.

Descriere

Identitate și identitate culturală. Studiul noţiunii de identitate îşi are originea în preocupările filosofilor antici privind cunoaşterea de sine: de la dictonul „Cunoaşte-te pe tine însuţi!” al lui Socrate şi până la întrebarea „Cine sunt eu?” pe care şi-a pus-o Platon. Aristotel a examinat problemele identităţii în legătură cu teoria noţiunilor şi a definiţiei, menţionând că identitatea este un fel de unitate, o unitate de existenţă a unei pluralităţi sau aceea care rezultă din considerarea mai multor lucruri ca unul. Ulterior, Descartes a plasat raţionalitatea subiectului în inima adevărului prin intermediul afirmaţiei: „Mă îndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist”. Mai apoi Im.Kant propune un subiect al cunoaşterii autonome care formează şi este format, iar G.W.F.Hegel surprinde în dialogul identităţii cu alteritatea originea caracterului social al identităţii.[1]

Mai multe referate gasiti in sectiunea Referate – ReferateOnline.ro