Leadership-ul in educație

7.00

INTRODUCERE.. 4

CAPITOLUL 1. MANAGEMENTUL ȘI LEADERSHIP-UL ÎN EDUCAȚIE.. 7

1.1.Definirea și evoluția conceptului de leadership din diverse perspective. 7

1.2. Importanţa leadershipului şi a managementului educaţional 13

1.3. Conceptul de management educaţional 23

1.4.Managementul organizaţiei şcolare. 27

1.4.1.Evoluţii în managementului organizaţiei şcolare. 29

1.4.2.Modele de abordare a organizaţiei şcolare. 30

1.5.Diferenţa dintre leadership şi management educaţional 34

CAPITOLUL 2. DEZVOLTAREA LEADERSHIP-ULUI ÎN ORGANIZAȚIA PUBLICĂ.. 36

2.1. Susținerea dezvoltarii leadership-ului 36

2.2. Eficacitatea leadership-ului şi performanţele organizaţiei 38

2.3. Implicatiile stilurilor de leadership asupra persoanelor organizației 41

2.4.Rolul liderilor în cadrul organizaţiilor publice. 48

2.5.Leadership și procese de luare a deciziilor in organizația publică. 51

2.6.Diferențe din perspectiva stilului de lideship între sectorul public și alte sectoare. 57

CAPITOLUL 3.METODOLOGIA CERCETĂRII. 59

3.1.Obiectivele cercetării, ipotezele  și metodologia. 60

3.2.Ipoteza studiului 60

3.3.Prezentarea, prelucrarea şi interpretarea datelor 61

CONCLUZII. 71

BIBLIOGRAFIE.. 73

ANEXE.. 76

Descriere

Lucrarea -Leadership-ul in educație – are drept scop evidenţierea şi analiza stilurilor de conducere ale directorilor de şcoli publice, comparativ cu cele ale directorilor de şcoli private. În urma studiului, se urmăreşte şi formularea de sugestii cu privire la ameliorarea actului managerial, prin folosirea de stiluri manageriale eficiente.

Importanţa problemei stilului de conducere este confirmată atât de practica dezvoltării omenirii, cât şi de multiplele cercetări în domeniul psihologiei şi pedagogiei manageriale. Interesele, doleanţele şi aşteptările managerilor organizaţiilor educaţionale, cât şi calităţile lor personale au fost insuficient cercetate, aceeaşi remarcă o pot face şi privitor la studiul comparativ al stilurilor de conducere practicate în învăţământul public vs. cel privat, pentru asigurarea unei eficienţe înalte a procesului educaţional.

Învăţământul particular primar/preșcolar nu a fost inclus încă în sfera cercetărilor educaţionale, din simplul motiv că are, în România, o arie de cuprindere a educabililor foarte restrânsă. Acest sector cuprinde, însă, multiple elemente esenţiale pentru studii comparative, întrucât se diferenţiază, sub anumite aspecte, semnificativ de mult faţă de învăţământul public.

Demersul de faţă are la bază propria experienţă în ceea ce priveşte lucrul  simultan în cele două tipuri de organizaţii educaţionale, publică şi, respectiv, particulară, experienţă care, deşi de durată scurtă, a ridicat o serie de întrebări privitoare la stilul de conducere practicat de directori, la climatul şi atmosfera de lucru proprii fiecărui tip de organizaţie.

Prin lărgirea ariei de observaţie şi la alte instituţii, am ajuns la concluzia că, în general, directorii instituţiilor educaţionale de stat practică ,în cele mai multe cazuri, stilul de conducere autoritar, alocând foarte mult timp pentru coordonarea activităţii subordonaţilor şi prezintă un deficit de profesionalizare, informare şi comunicare-participare cu membrii instituţiei, fiind, mai degrabă, administratori ai şcolii, şi nu manageri.  Directorii de unităţi şcolare particulare sunt constrânşi de specificul cadrului socio-economic în care activează să acorde cea mai mare importanţă acţiunilor de marketing pentru atragerea beneficiarilor, preocupându-se pentru lărgirea accesului la sursele de finanţare, având o  viziune şi o misiune foarte clar identificate. În astfel de instituţii, se practică de obicei stiluri de conducere de tip democratic, participativ, acordându-se foarte mare interes pentru resursele umane.

Pentru alte lucrari de licenta accesati sectiunea Lucrari de diploma – ReferateOnline.ro