Norma juridica

6.00

INTRODUCERE.. 0

CAPITOLUL I: ISTORIA SI EVOLUŢIA NORMEI JURIDICE.. 3

Secţiunea I. Cunoasterea şi axiologia arhetipului juridic. 3

Secţiunea a II-a. Modelul juridic şi preistoria normelor juridice. 3

Secţiunea a III – a. Evoluţia istorică a tipurilor de norme juridice. 8

  1. Normele juridice în antichitate. 8
  2. Normele juridice în Evul Mediu. 12
  3. Normele juridice în epoca modernă. 12
  4. Normele juridice în epoca contemporană. 13

CAPITOLUL II: CONCEPTUL DE NORMĂ JURIDICĂ.. 15

Secţiunea I. Definiţia şi trasaturile caracteristice ale normei juridice. 15

  1. Noţiunea de norma juridica. 15
  2. Trăsăturile caracteristice ale normei juridice. 18
  3. Norme . Definiţii 25

Secţiunea a II-a. Comparatii privind norma juridică şi actul juridic individual 25

CAPITOLUL III: STRUCTURA ŞI CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE.. 30

Secţiunea I. Structura normei juridice. 30

  1. Aspecte generale. 30
  2. Structura tehnico-juridică a normei juridice. 30

Secţiunea a II-a. Clasificarea normelor juridice. 38

  1. Criteriul ramuri de drept 39
  2. Criteriul for juridice a actului normativ. 39
  3. Criteriul structurii logice. 39
  4. Criteriul sferii de aplicare. 40
  5. Criteriul gradului şi intensităţii incidenţei 40
  6. Criteriul modului de reglementare a conduitei 41
  7. Normele organizatorice. 42
  8. Normele punitive şi normele stimulative. 42

CAPITOLUL IV: ACŢIUNEA NORMEI JURIDICE.. 44

Secţiunea I. Acţiunea în timp a normei juridice. 44

  1. Intrarea în vigoare a normei juridice. 44
  2. Principiile acţiunii în timp a normei juridice. 45
  3. Ieşirea din vigoare a normei juridice. 48

Secţiunea a II-a. Acţiunea normelor juridice în spaţiu şi asupra persoanelor 50

CAPITOLUL V: PERENITATEA NORMELOR JURIDICE.. 54

CONCLUZII. 59

BIBLIOGRAFIE.. 61

Descriere

Norma juridică este o regulă pe care legiuitorul (puterea de stat) o instituie pentru a determina pe membrii societăţii la o conduită corespunzătoare, conduită ce poate fi impusă, în caz de nerspectare, prin constrângere.

Teoria generală a dreptului ca ramură de sine stătătoare a ştiinţelor juridice reprezintă o noutate adusă de secolul XX. Acum se conturează o disciplină ştiinţifică distinctă, contribuţii în acest sens regăsindu-se în Europa şi America, purtând semnăturile unor teoreticieni precum Kelsen, Jellinek, Ihering.

Viaţa în societate presupune un sistem de legături sociale care-l pun pe individ într-un permanent şi diversificat contact cu semenii săi. Toate aceste relaţii interumane, care se formează zi de zi, alcătuiesc „viaţa socială”. Aceasta impune indivizilor un anumit comportament, absolut necesar pentru existenţa în acelaşi spaţiu a acestora.

Asupra comportamentului uman îşi exercită influenţa mai multe categorii de norme sociale ( cum ar fi: normele morale, religioase, obişnuielnice, tehnice, juridice ) care orientează conduita indivizilor şi îi obligă să se adapteze pentru a realiza scopurile social-politice existente în societate.

În tot acest sistem al normelor sociale, normele juridice ocupă un loc foarte important.

Element de esenţă al dreptului, norma juridică este – după cum spune profesorul Nicolae Popa – celula de bază a dreptului, este sistemul juridic elementar.

Norma juridică conţine ceea ce trebuie să îndeplinească un subiect, ceea ce el este îndreptăţit să facă sau ceea ce i se recomandă sau este stimulat să îndeplinească – „Legis virtus haec est: imperare, vetare, permitere, punire” ( Forţa legii constă în: a ordona, a interzice, a permite, a pedepsi ).

Normele juridice sunt produsul, rezultatul vieţii sociale, ele având caracter obligatoriu numai pentru că sunt instituite sau recunoscute de puterea de stat.

În societatea contemporană, normele juridice reglementează cea mai mare parte a relaţiilor sociale, dar nu pot reglementa totul, fapt pentru care acestea se află în interdependenţă, coexistă cu celelalte categorii de norme ce formează sistemul normativ social.

Pentru alte lucrari de licenta accesati sectiunea Lucrari de diploma – ReferateOnline.ro