Studiu comparativ intre procedura arbitrala si procedura de drept comun

9.00

INTRODUCERE.. 1

CAPITOLUL 1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND ARBITRAJUL. 2

1.1. Scurt istoric în legătura cu arbitrajul 2

1.2. Definiția, caracteristicile și principiile arbitrajului 3

1.3. Cadrul legislativ al arbitrajului 8

1.4. Domeniul de aplicare. 11

CAPITOLUL 2. ETAPELE PROCEDURII ARBITRALE.. 13

2.1. Sesizarea tribunalului arbitral 13

2.2. Judecata. 22

2.3. Termenul de soluționare a arbitrajului. Confidențialitatea. 24

2.4. Cheltuieli arbitrale. 26

2.4.1. Categorii de cheltuieli arbitrale. 26

2.5. Hotărârea arbitrală. 29

2.6. Desființarea hotărârii arbitrale. 32

2.7. Executarea hotărârii arbitrale. 34

CAPITOLUL 3. ASPECTE LEGATE DE COMPETENȚĂ ÎN ARBITRAJ. 37

3.1. Declinarea competenței de către instanța judecătorească în favoarea arbitrajului 37

3.2. Declinarea competenței în favoarea unei instanțe. 42

3.3. Conflicte de competențe în arbitraj 45

CAPITOLUL 4: STUDIU COMPARATIV INTRE PROCEDURA ARBITRALA SI PROCEDURA DE DREPT COMUN.. 49

4.1. Arbitrajul si dreptul procesual civil 49

4.2. Comparatie intre procedura legii nr. 202/2010 si cea arbitrală. 52

4.2.1. Norme arbitrale ale Curtii de Arbitraj 56

4.2.2. Norme prevăzute de Legea nr. 202/2010. 59

4.3. Comparatie cheltuieli arbitrale – cheltuieli judiciare. 63

CONCLUZII 66

BIBLIOGRAFIE.. 67

 

Descriere

Studiu comparativ intre procedura arbitrala si procedura de drept comun. Arbitrajul a cunoscut un larg succes în materia litigiilor de comert international, însă s-a răspândit treptat, actualmente recurgându-se frecvent la acest mod de solutionare a diferendelor si în dreptul intern. Chiar dacă arbitrajul se bucură de un regim precis si detaliat în majoritatea legislatiilor nationale, acesta nu este constrângător, materia fiind guvernată de norme supletive.[1]

În România contemporană, arbitrajul – în special cel comercial – ca alternativă în comparatie cu justitia statală, nu este conceput doar ca o procedură specială de solutionare a litigiilor patrimoniale care privesc drepturi si obligatii asupra cărora părtile pot tranzactiona, respectiv ca o institutie juridică specială, apartinând dreptului procesual civil, ci si ca o disciplină de studiu – ce-i drept, în cele mai multe facultăti de stiinte juridice, una optională sau chiar facultativă (cel putin până în prezent).[2]

Pentru alte lucrari de licenta accesati sectiunea Lucrari de diploma – ReferateOnline.ro