Analiza nevoilor de educație

Conceptul de nevoi de educaţie, a fost pentru o lungă perioadă cvasiabsent din limbajul pedagogic şi din literatura de specialitate din țara noastră. Chiar şi atunci când sintagma „nevoi de educaţie” a fost adusă in discuție, aceasta s-a făcut nu atât cu referire la realitatea dată a nevoilor de educaţie, ci mai degrabă din necesităţi teoretice sau/şi ideologice, adică în contexte explicative (şi justificative) preformulate din care nevoia de educaţie nu putea să lipsească fără ca argumentaţia să fie lacunară. Căci în educaţie şi îndeosebi în proiectarea educaţiei, instituţionalizate şi organizate la nivel de sistem, nimic nu se poate construi şi nu poate convinge iară a răspunde mai întâi la întrebări cum sunt: Pentru ce? Pentru cine? De ce atât şi nu mai mult sau mai puţin? De ce acum şi nu altădată? etc. De aceea, chiar şi în lipsa unei analize explicite a realităţii nevoilor de educaţie, răspunsurile la întrebări precum cele menţionate nu au lipsit şi nu puteau să lipsească, ele fiind impuse de însăşi logica discursului pedagogic, care este o logică a Iui „trebuie”, a unui „trebuie” căruia fiecare for de decizie şi, în general, fiecare nouă concepţie pedagogică tind să-i imprime statutul lui „este necesar”.