Inteligența culturală

5.00€

Până în prezent, cercetările s-au concentrat in mod prioritar asupra teoretizării domeniului inteligenţei culturale. Ng şi Earley[1], de exemplu, au pus în discuţie diferenţele terminologice dintre inteligenţa culturală şi viziunea tradiţională asupra inteligenţei; Earley şi Peterson[2] au dezvoltat o abordare sistematică a trainingului intercultural, care pune în relaţie punctele tari şi slăbiciunile participanţilor – sub aspectul inteligenţei culturale – şi intervenţiile de training care se impun; Janssens şi Brett[3] propun un model al colaborării în echipă pentru luarea deciziilor creative, realiste şi inteligente din punct de vedere cultural

[1] NG, K.Y., EARLEY, P. C., Culture and intelligence: Old constructs, new frontiers, Group and Organization Management, 31, 2006, p. 4–19.

[2] EARLEY, C. P., PETERSON, R. S., The elusive cultural chameleon: Cultural intelligence as a new approach to intercultural training for the global manager, Academy of Management Learning & Education, 3, 1, 2004, p. 100–115.

[3] JANSENS, M., BRETT, J. M., Cultural intelligence in global teams: A fusion model of collaboration, Group and Organization Management, 31, 2006, p. 124–153.

Categorii: Referate, referate comunicare interculturala Etichete: inteligenta culturala, referat Inteligența culturală

Descriere

Descriere

Inteligența culturală (CQ) presupune capacitatea de a funcționa eficient în contexte interculturale.

Inteligenţa culturală este un construct multidimensional. Sternberg[1] propune diferite poziţionări ale componentelor inteligenţei culturale în organizarea fiinţei umane. Metacogniţia, cogniţia şi motivaţia sunt capacităţi mentale, ce îşi au sediul în creier, în timp ce acţiunile deschise sunt capacităţi comportamentale. Inteligenţa metacognitivă se referă la controlul cogniţiei: procesele pe care individul le foloseşte pentru a dobândi şi a înţelege informaţiile. Inteligenţa cognitivă se referă la structura cunoaşterii şi este compatibilă cu noţiunea de inteligenţă-cunoaştere a lui Ackerman[2], care pledează pentru importanţa cunoştinţelor ca parte a inteligenţei. Inteligenţa motivaţională se referă la capacitatea mentală de a direcţiona energia şi de a o menţine asupra unei sarcini sau situaţii specifice şi la înţelegerea faptului că abilităţile motivaţionale sunt esenţiale pentru rezolvarea problemelor din lumea reală. Inteligenţa comportamentală se referă la manifestările concrete sau la acţiunile exterioare: ceea ce fac oamenii, mai degrabă decât ceea ce gândesc.

Mai multe referate gasiti in sectiunea Referate – ReferateOnline.ro