Descriere
Derivarea cu diminutive este, alături de compunere şi schimbarea valorii gramaticale, un important mijloc intern prin care limba noastră îşi creează termeni noi, lărgindu-şi astfel posibilităţile de exprimare nuanţată. Derivarea este ,,procedeul de formare a unor unităţi lexicale noi pornind de la un cuvânt de bază (morfem independent sau semidependent), care constă fie în antepunerea unor afixe, fie mai ales în postpunerea lor)”. Derivarea progresivă constă ȋn adăugarea la cuvântul de bază a unui prefix sau a unui sufix sau, ȋn cazul derivării parasintetice, a unui prefix şi a unui sufix. Derivarea regresivă constă ȋn suprimarea unor afixe, iar derivarea prin substituţie de afixe constă ȋn ȋnlocuirea unui afix.Indiferent de tendinţele înregistrate în limba română actuală, derivarea rămâne modalitatea internă principală de îmbogăţire a vocabularului, fie că ea conduce la crearea unor termeni necesari care să umple un „gol” lexical, fie că dă naştere unor termeni „de lux”, majoritatea cu caracter ironic sau glumeţ. Trecerea în revistă a principalelor aspecte ale formării cuvintelor în limba română contemporană pune clar în lumină caracterul predominant al procedeului de derivare.. Diminutivele în limba română au cunoscut și cunosc în continuare o particular atenție atât din partea oamenilor de cultură (lingviști sau scriitori), cât și din partea societății în general. Motivele acestei preocupări sunt, în egală măsură, obiective și subiective: pe de o parte, derivarea diminutivală este un fenomen vechi și relative productiv în diversificarea internă a limbii noastre, mai ales la nivel popular sau familiar; pe de alta, ridică probleme de interpretare în privința motivației creării și funcționării sale, a existenței unor eventuale grade de diferențiere semantică și a unei întrebuințări considerate exagerate.
Pentru alte lucrari de diploma accesati sectiunea Lucrari de diploma – ReferateOnline.ro
